Paramatthaka Sutta: Despre adevarul suprem

 

Atasandu-se de puncte de vedere ca fiind “supreme”, o persoana le priveste ca pe cel mai inalt lucru si, prin aceasta, numeste toate celelalte puncte de vedere “inferioare”, deci nu este eliberat de dispute. Cand vede avantajele in ceea ce este vazut, auzit, simtit sau in precepte si practici, atasandu-se de ele, vede restul ca fiind inferior.

Si aceasta, spun cei priceputi, este un nod care inlantuie: lucrul in dependenta de care privesti altceva drept inferior. Asa ca un calugar nu trebuie sa depinda de ceea ce este vazut, auzit, simtit sau de precepte si practici; nici nu ar trebui sa-si formeze un punct de vedere personal legat de cunoastere sau precepte si practici; nu trebuie sa se considere “egal”; nu trebuie sa se considere “inferior” sau “superior”.

Abandonand sinele, fara sa se ataseze, nu se face pe sine dependent nici macar de cunoastere; nu urmeaza o secta printre cei ce s-au despartit; nu revine la nici un punct de vedere.

Cel ce nu se inclina in nici o parte – existenta sau inexistenta -, – aici sau dincolo -, care nu are nici o preferinta printre doctrine, nu are nici cea mai mica preconceptie referitor la ceea ce este vazut, auzit sau simtit. De catre cine ar putea fi amagit in aceasta lume acest brahman care nu se ataseaza de puncte de vedere?

Ei nu evoca, nu tanjesc, nu adera nici macar la doctrine.

Un brahman necondus de precepte sau practici, plecat dincolo, nu mai revine.

[Khuddaka Nikaya, Sutta Nipata 4.5]

********************************************
Traducator: Marian Victor Busoi
Limba sursa: Limba Engleza