History Of The Pali Canon 4

Mucalinda Sutta: Povestire despre Mucalinda

 

Astfel am auzit: odată, Fericitul stătea lângă Uruvelā, pe țărmul râului Nerañjarā, la rădăcina Arborelui Mucalinda. Cu acea ocazie, Fericitul era așezat de șapte zile, experimentând bucuria eliberării.

*

Cu acea ocazie, a apărut un nor mare, în afara sezonului [ploios]. [Au fost] șapte zile de vreme ploioasă, zile urâte, cu vânt rece. Acum, Mucalinda, cobra regală, ieșind din propriul adăpost, a înconjurat trupul Fericitului de șapte ori cu inelele [ei și] a stat întinzându-și gluga cea mare deasupra capului [său, gândind]: “Să nu [existe contact] între Fericit și frig, să nu [existe contact] între Fericit și zăpușală, să nu [existe] contact între Fericit și muște, țânțari, vânt, arșiță ori șopârle!”

*

Acum, Fericitul, [odată] cu trecerea celor șapte zile, s-a ridicat din acea concentrare. Iar acum, Mucalinda, cobra regală, realizând că cerul [era] deschis, fără nori de ploaie, după ce și-a desfăcut inelele [din jurul] trupului Fericitului [și] și-a retras propria formă, înfățișându-se sub forma unui flăcău, a stat în fața Fericitului, cu mâinile împreunate, omagiindu-l pe Fericit.

Acum, Fericitul, știind acest lucru, a exclamat, în acel moment, această vorbă de duh:

“Fericit discernământul celui mulțumit, care a auzit principiile, care vede! Fericită nevătămarea în lume, pentru cel înfrânat față de ființele ce au suflare! Fericită detașarea în lume, pentru cel ce transcende dorințele! Pentru cel ce-a îndepărtat gândul trufaș ‘eu sunt’, aceasta [e], cu adevărat, suprema fericire!”

********************************************
Limba sursa: Pāli
Traducator: Marian Victor Busoi

[original: evaṁ me sutaṁ ekaṁ samayaṁ bhagavā uruvelāyaṁ viharati najjā nerañjarāya tīre mucalindamūle paṭhamābhisambuddho | tena kho pana samayena bhagavā sattāhaṁ ekapallaṅkena nisinno hoti vimuttisukhapaṭisaṁvedī | tena kho pana samayena mahā akālamegho udapādi sattāhavaddalikā sītavātaduddinī | atha kho mucalindo nāgarājā sakabhavanā nikkhamitvā bhagavato kāyaṁ sattakkhattuṁ bhogehi parikkhipitvā uparimuddhani mahantaṁ phaṇaṁ vihacca aṭṭhāsi “mā bhagavantaṁ sītaṁ, mā bhagavantaṁ uṇhaṁ, mā bhagavantaṁ ḍaṁsamakasavātātapasarīsapasamphasso’ti | atha kho bhagavā tassa sattāhassa accayena tamhā samādhimhā vuṭṭhāsi | atha kho mucalindo nāgarājā viddhaṁ vigatavalāhakaṁ devaṁ viditvā bhagavato kāyā bhoge viniveṭhetvā sakavaṇṇaṁ paṭisaṁharitvā māṇavakavaṇṇaṁ abhinimminitvā bhagavato purato aṭṭhāsi pañjaliko bhagavantaṁ namassamāno | atha kho bhagavā etamatthaṁ viditvā tāyaṁ velāyaṁ imaṁ udānaṁ udānesi | sukho viveko tuṭṭhassa sutadhammassa passato | abyāpajjaṁ sukhaṁ loke pāṇabhūtesu saṁyamo | sukhā virāgatā loke kāmānaṁ samatikkamo | asmimānassa yo vinayo etaṁ ve paramaṁ sukhan’ti ||