Bhikkhu Bodhi. O privire asupra Kalama Sutta

O privire asupra Kalama Sutta  de Bhikkhu Bodhi

Kalama Sutta a fost descrisă drept „Carta lui Buddha a Liberei Cercetări”, dar deși fără îndoială că discursul contracarează stabilimentele dogmatismului și a credinței oarbe printr-o chemare hotărâtă la libera investigație, este o chestiune problematică dacă această sutta chiar poate sprijini toate caracteristicile care au fost puse pe seama ei. Pe baza unui singur pasaj, scos din context, Buddha a fost făcut să fie un om pragmatic și empiric care neagă total orice doctrină a credinței, a încrederii și a cărui Dhamma este doar o trusă a liber-cugetătorului care invită pe oricine să accepte sau să respingă orice i-ar plăcea.

Dar oare Kalama Sutta justifică astfel de vederi? Sau regăsim în aceste aserțiuni doar un alt set de variațiuni, conform acelei vechi și mult trâmbițate tendințe de a interpreta Dhamma în conformitate cu unele noțiuni care par atrăgătoare propriei persoane, sau celor către care persoana respectivă predică? Haideți să facem o analiză atentă a acestei sutta, în măsura în care spațiul acordat acestui eseu o permite, având în vedere și faptul că pentru a înțelege discursurile lui Buddha în mod corect este esențial să luăm în considerare și propriile lui intenții care au motivat discursul respectiv.

Pasajul care a fost citat atât de des este următorul: „Kalamași, nu vă luați după ceea ce a fost dobândit prin ascultări repetate, nici după tradiție, după zvonuri sau după scripturi, nici după presupuneri, axiome sau raționamente amăgitoare, nici după înclinarea către niște noțiuni care au fost analizate, nici după pretinsa abilitate a altcuiva, nici după considerente de genul «Acest călugăr este învățătorul nostru». Atunci când cunoașteți voi înșivă că «Aceste lucruri sunt rele, de blamat, criticate de către cei înțelepți; atunci când sunt înfăptuite și urmate, aceste lucruri duc la vătămare și la suferință», abandonați-le … Atunci când cunoașteți voi înșivă: «Aceste lucruri sunt bune, nu pot fi blamate, sunt lăudate de către cei înțelepți; atunci când sunt înfăptuite și urmate, aceste lucruri duc la bunăstare și fericire», urmați-le și țineți-le aproape.”.

Acest pasaj, ca și toate celelalte vorbe ale lui Buddha, au fost rostite într-un context specific – având în vedere o anumită audiență și situație – trebuind astfel să fie înțeles în relație cu contextul respectiv. Kalamașii, locuitori ai orașului Kesaputta, fuseseră vizitați de către învățători religioși cu vederi divergente, fiecare dintre aceștia preamărind doctrinele proprii și demolând pe cele ale predecesorilor. Aceste lucruri îi făcuseră pe locuitori să fie dezorientați și nedumeriți, iar când „pustnicul Gotama”, având reputația de a fi Cel Deșteptat, a ajuns în orașul lor, ei l-au abordat în speranța că ar putea fi capabil să le înlăture confuzia. Din dezvoltarea în continuare a discursului este clar că problemele care i-au nedumerit pe locuitori erau în legătură cu realitatea renașterii și a răsplatei kammice pentru faptele bune și rele.

Buddha începe prin a-i asigura pe Kalamași că în circumstanțele date este firesc să aibă îndoieli, o asigurare care încurajează libera investigație. Apoi el rostește pasajul citat mai sus, sfătuindu-i pe locuitori să abandoneze acele lucruri despre care cunosc ei înșiși că sunt rele și să urmeze, să se țină de acele lucruri despre care știu că sunt bune. Acest sfat ar putea fi periculos dacă ar fi oferit unor oameni cu un simț etic nedezvoltat, astfel putem presupune că Buddha îi privea pe Kalamași ca având o înaltă sensibilitate morală. Dar, în orice caz, nu i-a lăsat doar pe cont propriu, ci, punându-le diferite întrebări, i-a făcut să vadă că lăcomia, ura și iluzia, conducând la vătămarea și suferința propriei persoane și a celorlalți, trebuie să fie abandonate, iar opusele lor, fiind benefice pentru toată lumea, trebuie urmate și dezvoltate.

În continuare Buddha le-a explicat că „un nobil discipol, eliberat de invidie și reavoință, lipsit de iluzii” trăiește pătrunzând întreaga lume cu o blândețe-iubitoare nemărginită, cu compasiune, bucurie recunoscătoare, cu liniște și pace. Astfel, purificat de ură și răutate, el se bucură chiar aici și acum de cele patru „mângâieri”, asigurări: dacă există ceva după viața prezentă și dacă există rezultatul kammei, atunci se va bucura de o renaștere plăcută, iar dacă nu există nimic din toate acestea, el totuși va trăi fericit aici și acum; dacă rezultate rele vor cădea asupra unuia care face rău, atunci niciun rău nu va cădea asupra lui și, chiar dacă rezultatele rele nu cad asupra unuia care face rău, el este oricum purificat. Auzind acestea, Kalamașii își exprimă aprecierea față de discursul lui Buddha și merg să-și caute refugiul în Tripla Nestemată.

Acum se pune întrebare dacă această Sutta sugerează, așa cum se susține adesea, că un adept al buddhismului se poate dispensa de toată credința și de toată doctrina, că ar trebui să facă din propria experiență personală criteriul pentru a judeca discursurile lui Buddha și pentru a respinge ceea ce nu s-ar potrivi cu această experiență. Este adevărat că Buddha nu le cere Kalamașilor să accepte nimic din ceea ce spune doar pe baza încrederii în el, dar trebuie să observăm aici un lucru important: Kalamașii, la începutul discursului, nu erau discipolii lui Buddha. Ei l-au abordat doar ca pe un sfătuitor care le-ar putea îndepărta îndoielile, nu au venit la el ca la un Tathagata, ca la un Descoperitor al Adevărului, care le-ar putea arăta calea către progresul spiritual și eliberarea finală.

Astfel, din cauza faptului că locuitorii orașului încă nu-l acceptaseră pe Buddha în termenii unicei lui misiuni, ca dezvăluitor al adevărului eliberator, nu avea sens ca el să le expună Dhamma, unică pentru proprii lui discipoli – învățături cum ar fi Cele Patru Adevăruri Nobile, cele trei caracteristici și metodele de contemplare bazate pe acestea. Aceste învățături erau destinate special celor care l-au acceptat deja pe Buddha drept ghidul lor pentru eliberare, iar în discursuri el le expunea doar celor care „au câștigat încredere în Tathagata”, celor care posedau perspectiva necesară pentru a le înțelege și a le aplica. Kalamașii, la începutul discursului, nu reprezentau un sol fertil pentru a semăna semințele mesajului său eliberator. Fiind confuzi din cauza afirmațiilor contradictorii care le-au fost expuse, lor nu le erau clare nici măcar unele noțiuni de bază.

În orice caz, după ce i-a sfătuit pe Kalamași să nu se bazeze doar pe tradiția existentă, pe raționamentele abstracte, pe spusele unor guru carismatici, Buddha le-a propus o învățătură care poate fi verificată imediat și care este capabilă de a stabili un fundament solid pentru o viață de disciplină morală și purificare mentală. El le-a arătat că, fie că există sau nu o viață după moarte, o existență plină cumpătare morală, de dragoste și compasiune pentru toate ființele aduce propria răsplată intrinsecă chiar aici și acum, o fericire și un sentiment de siguranță interioară cu mult superioare fragilelor plăceri care pot fi dobândite prin violarea principiilor morale și delăsarea în dorințele minții. Pentru cei care nu se preocupă să privească mai departe, care nu sunt pregătiți să adopte nicio teorie despre o viață viitoare sau despre lumi dincolo de cea prezentă, o astfel de învățătură va asigura bunăstarea prezentă și trecerea în siguranță către o renaștere plăcută – cu condiția ca ei să nu adere la vederea greșită care neagă însăși existența unei vieți după moarte și cauzalitatea kammică.

Dar pentru cei a căror viziune este capabilă de a se lărgi astfel încât să cuprindă orizontul mai larg al existenței noastre, această învățătură oferită Kalamașilor ne duce dincolo de implicațiile imediate, chiar în miezul Dhamma. Pentru că cele trei stări propuse examinării de către Buddha – și anume ura, mânia și iluzia – nu sunt doar simple rădăcini ale unei conduite greșite și ale unor pete morale asupra minții. În cadrul propriei lui învățături, ele reprezintă rădăcinile contaminării, cauzele primare ale înlănțuirii și suferinței, iar întreaga practică Dhamma poate fi privită ca o sarcină de a eradica aceste rădăcini rele prin dezvoltarea până la perfecțiune a antidotului: – lipsa pasiunilor și calmul mental, blândețea și înțelepciunea.

Astfel, discursul oferă un test pentru dobândirea încrederii în Dhamma ca fiind o doctrină viabilă a eliberării. Începem cu o învățătură verificabilă imediat, a cărei validitate poate fi atestată de oricine care are suficientă integritate morală pentru a o urma până la concluziile ei finale, și anume că răul, contaminările cauzează suferință și la nivel personal și la nivel social, și că îndepărtarea acestora aduce pace și fericire, iar practicile predate de către Buddha sunt mijloace efective pentru îndepărtarea lor. Făcând un test personal al acestor învățături, având doar o încredere cât de mică în Buddha, oricine poate ajunge în cele din urmă la o încredere mai fermă, întărită prin experimentare directă, în puterile eliberatoare și purificatoare ale Dhammei. O încredere crescută în învățătură aduce cu sine o încredere mai profundă în Buddha ca învățător, făcând astfel persoana să accepte doar pe baza încrederii acele principii pe care el le enunță și care sunt relevante parcurgerii căii către deșteptare, chiar și atunci când aceste principii sunt dincolo de propria capacitate de verificare. Acest lucru marchează de fapt dobândirea Vederii Corecte cu rolul ei preliminar de a deschide intrarea către întreaga Nobilă Cale Octuplă.

Parțial ca reacție la religiile dogmatice, parțial din subordonare față de paradigma dominantă a cunoașterii științifice obiective, a devenit la modă să susții, făcând apel la Kalama Sutta, că învățătura lui Buddha se dispensează total de credință și doctrină și că ne cere să acceptăm numai ceea ce putem verifica personal. Dar această interpretare uită că sfatul pe care Buddha l-a oferit Kalamașilor era influențat de înțelegerea faptului că aceștia nu erau încă pregătiți să-și investească încrederea în el și în doctrina lui. Se uită de asemenea faptul că sutta, datorită aceluiași motiv, nu face nicio referire la Vederea Corectă, nici la întreaga perspectivă care se deschide atunci când Vederea Corectă este dobândită. Sutta oferă sfatul cel mai rezonabil asupra unei existențe morale, atunci când chestiunea credințelor esențiale este lăsată deoparte.

Ceea ce în mod corect se poate menține este faptul că acele aspecte ale învățăturii lui Buddha care sunt în orizontul experiențelor noastre pot fi confirmate personal prin experimentare directă, iar această confirmare oferă o bază solidă pentru a avea încredere și în acele aspecte ale învățăturii care transcend experiență obișnuită. Încrederea în învățătura lui Buddha nu este niciodată privită ca un scop în sine, nici ca fiind suficientă pentru a garanta eliberarea, ci numai ca un punct de start pentru un proces evolutiv de transformare interioară care se împlinește prin pătrunderea personală a adevărului. Dar pentru ca această pătrundere să aibă o funcție cu adevărat eliberatoare, ea trebuie să se desfășoare în contextul cunoașterii cu acuratețe a adevărurilor esențiale care privesc situația noastră în lume și domeniul în care eliberarea trebuie să fie căutată. Aceste adevăruri au fost împărtășite cu noi de către Buddha din profunda lui compasiune pentru condiția umană. A le accepta cu încredere, după ce au fost examinate și considerate cu grijă, înseamnă a începe o călătorie care transformă credința în înțelepciune, încrederea în certitudine și care culminează cu eliberarea de suferință.

_______________
Provenance: ©1988 Buddhist Publication Society. BPS Newsletter cover essay no. 9 (Spring 1988). This Access to Insight edition is ©1998–2009 John T. Bullitt.

Terms of use: You may copy, reformat, reprint, republish, and redistribute this work in any medium whatsoever, provided that: (1) you only make such copies, etc. available free of charge; (2) you clearly indicate that any derivatives of this work (including translations) are derived from this source document; and (3) you include the full text of this license in any copies or derivatives of this work. Otherwise, all rights reserved. For additional information about this license, see the FAQ.

How to cite this document (one suggested style): „A Look at the Kalama Sutta”, by Bhikkhu Bodhi. Access to Insight, June 7, 2009, http://www.accesstoinsight.org/lib/authors/bodhi/bps-essay_09.html.

Adauga comentariul tau