Chah 04

Ajahn Chah – Calea cea simpla

În mod tradițional, Calea în Opt Părți este predată în opt pași printre care Înțelegerea Corectă, Vorbirea Corectă, Concentrarea Corectă și asa mai departe. Dar adevărata Cale în Opt Părți se află în interiorul nostru: în cei doi ochi, cele două urechi, cele două nări, în limbă și în trup. Aceste opt porți constituie întreaga Cale, iar mintea este cea care o străbate. Cunoaște aceste porți, examinează-le și toate dharmele ți se vor dezvălui.

Inima acestei căi este atât de simplă. Nu este nevoie de multe explicații. Renunță să te agăți de iubire și ură și rămâi cu lucrurile, în adevărata lor natură. Doar în asta constă practica mea.

Nu încerca să devii ceva. Nu încerca să te transformi în ceva . Nu fi un meditator. Nu deveni un iluminat. Când stai, lasă lucrurile așa cum sunt. Când mergi, lasă lucrurile așa cum sunt. Nu încerca nimic. Nu opune rezistență.

Bineînțeles, sunt zeci de tehnici de meditație care dezvoltă samadhi și multe tipuri de vipassana. Dar în cele din urmă totul se rezumă la renunțare.

De ce să nu încerci? Îndrăznești? Calea de Mijloc
Buddha nu vrea ca noi să urmăm o cale dublă – dorința și complăcerea pe de o parte și frica și aversiunea pe de altă parte. El ne învață să fim conștienți de plăcere. Furia, frica, nemulțumirea – acestea nu constituie calea yoginului, ci calea oamenilor obișnuiți. O persoană liniștită alege Calea de Mijloc ca și practică corectă, lăsând lăcomia în stânga, iar frica și aversiunea în dreapta.

O persoană care se angajează în practică trebuie să urmeze Calea de Mijloc: ”Nu voi manifesta interes pentru plăcere sau durere. Voi renunța la ele.” Bineînțeles că este dificil la început. Este ca și cum am primi lovituri din ambele direcții. Ca și un clopot sau un pendul, ne balansăm izbindu-ne și înainte, și înapoi.

Când Buddha a ținut prima sa predică, a vorbit tocmai despre aceste două extreme pentru că aici se află atașamentul. Dorința de a fi fericiti lovește dintr-o parte, pe când suferința și nemulțumirea lovește din cealaltă. Acestea ne înconjoară. Dar când începi călătoria pe Calea de Mijloc, le lași pe amândouă la o parte.

Nu vezi? Dacă urmezi aceste extreme, imediat izbucnești când ești nervos și imediat te îndrepți spre ceea ce te atrage, fără să ai puțină răbdare sau stăpânire de sine. Cât o să reziști închis în această capcană? Gândește-te: dacă îți place ceva, vei tinde spre acel lucru de îndată ce atracția apare, cu toate că te împinge spre suferință. Această minte a dorinței este foarte dibace. Unde te va duce data viitoare?

Buddha ne învață să încercăm mereu să abandonăm extremele. Aceasta este calea unei practici corecte, calea care ne salvează de procesul nașterii și al devenirii. Pe această cale nu există nici plăcere, nici durere, nici bine, nici rău. Din păcate, majoritatea oamenilor plini de dorință vor tinde spre plăcere și vor ocoli mereu cumpătarea, ratând Calea Celui Excelent, calea care caută adevărul. Atașat de naștere și devenire, fericire și suferință, bine și rău, cel care nu alege Calea de Mijloc nu va deveni înțelept și nu va găsi eliberarea. Calea noastră este dreaptă,o cale a liniștii și atenției pure, domolită in fața înflăcărarii și tristeții. Dacă inima ta este așa, atunci nu mai ai nevoie să ceri sfaturi de la alte persoane.

Vei vedea că atunci când inima/mintea este detașată, atunci va rămâne pe loc, în starea ei naturală. Când este tulburată de unele gânduri sau sentimente, procesul construcției gândirii ia naștere, în urma căruia apar iluziile. Învață să vezi prin acest proces. Când mintea devine agitată, se îndepărtează de practica corectă, îndreptându-se spre una din extreme: complăcere sau aversiune, creând mai multă iluzie, dezvoltând procesul gândirii. Binele sau răul apar doar în minte. Dacă îți supraveghezi mintea, și o studiezi pe tot parcursul vieții, te îndem să observi că nu vei fi niciodată plictisit.

Adauga comentariul tau