Astfel am auzit: odata, Fericitul isi petrecea timpul la Uruvela, pe malurile raului Nerañjara, la radacina copacului Trezirii, imediat dupa Trezirea completa. Si in acea vreme, Fericitul era asezat de sapte zile, experimentand bucuria eliberarii. Atunci, Fericitul, dupa ce au trecut cele sapte zile, ridicandu-se din acel samadhi, in a doua veghe a noptii, a reflectat profund la aparitia conditionata in ordine inversa:
“Aceasta nefiind astfel, nu se intampla aceasta; deoarece dispare aceasta, inceteaza aceasta, adica: odata cu incetarea ignorantei, inceteaza tendintele subconstiente, odata cu incetarea tendintelor subconstiente, inceteaza constiinta, odata cu incetarea constiintei, inceteaza numele si forma, odata cu incetarea numelui si formei, inceteaza cele sase domenii ale simturilor, odata cu incetarea celor sase domenii ale simturilor, inceteaza contactul, odata cu incetarea contactului, inceteaza senzatia, odata cu incetarea senzatiei, inceteaza pofta, odata cu incetarea poftei, inceteaza atasamentul, odata cu incetarea atasamentului, inceteaza devenirea, odata cu incetarea devenirii, inceteaza nasterea, odata cu incetarea nasterii, inceteaza batranetea si moartea, mahnirea, suspinul, durerea, proasta dispozitie si agitatia. Astfel este disparitia aceastei intregi mase de suferinta“.
Astfel, Fericitul, cunoscand aceasta semnificatie, a spus, cu acea ocazie, vorba aceasta:
“Atunci cand fenomenele ii devin cunoscute brahmanului ascet contemplativ, toate indoielile sale dispar, caci intelege incetarea conditiilor“.
********************************************
Limba sursa: Pāli
Traducator: Marian Victor Busoi
[original: evaṃ me sutaṃ ekaṃ samayaṃ bhagavā uruvelāyaṃ viharati najjā nerañjarāya tīre bodhirukkhamūle paṭhamābhisambuddho । tena kho pana samayena bhagavā sattāhaṃ ekapallaṅkena nisinno hoti vimuttisukhapaṭisaṃvedī । atha kho bhagavā tassa sattāhassa accayena tamhā samādhimhā vuṭṭhahitvā rattiyā majjhimaṃ yāmaṃ paṭiccasamuppādaṃ paṭilomaṃ sādhukaṃ manasākāsi । iti imasmiṃ asati idaṃ na hoti imassa nirodhā idaṃ nirujjhati yadidaṃ avijjānirodhā saṇkhāranirodho saṇkhāranirodhā viññāṇanirodho viññāṇanirodhā nāmarūpanirodho nāmarūpanirodhā saḻāyatananirodho saḻāyatananirodhā phassanirodho phassanirodhā vedanānirodho vedanānirodhā taṇhānirodho taṇhānirodhā upādānanirodho upādānanirodhā bhavanirodho bhavanirodhā jātinirodho jātinirodhā jarāmaraṇaṃ sokaparidevadukkhadomanass’upāyāsā nirujjhanti । evametassa kevalassa dukkhakkhandhassa nirodho hotī’ti । atha kho bhagavā etamatthaṃ viditvā tāyaṃ velāyaṃ imaṃ udānaṃ udānesi । yadā have pātubhavanti dhammā ātāpino jhāyato brāhmaṇassa ath’assa kaṅkhā vapayanti sabbā yato khayaṃ paccayānaṃ avedī’ti ॥ ]